Italiano (Italia) Română (România)
domenica, febbraio 12, 2012
RIA2
CATEGORIE
 

Calendario culturale Minimize

Newsletter

 
Iscriviti alle news   
 

 
22

Il cimiterio "allegro" di Sapanta, Maramures

I villaggi di Maramures sono una galleria grande d'arte popolare. Fra di loro, il villaggio di Sapanta con il suo cimitero allegro rappresenta un posto di un' originalità stupefacente.
Il contadino romeno non ha mai temuto la morte, perché morire é come attraversare un cancello verso l'eternità e quindi verso la vita eterna. La morte è un fenomeno naturale che deve accettare. Il cimitero «allegro» di Sapanta è stato, per più di cinquanta anni, la creazione dello scultore Stan Patras, successore di parecchie generazioni di artisti del legno che hanno legato per testamento il loro commercio di padre in figlio. Il metodo di lavoro è stato conservato invariato a Sapanta. Il legno di quercia è tagliato in fasci che sono messi ad asciugare uno o due anni, lo scultore puό cominciare il suo lavoro: in primo luogo disegna i motivi geometrici a basso rilievo dedicati al defunto, poi li dipinge di blu e scolpisce un simbolo di speranza e di libertà. Nel 1934, Patras ha cominciato a scrivere sulle lapidi. È solitamente una poesia breve scritta in prima persona, punteggiata di ironia, frasi sarcastiche e...errori di ortografia, la cui ispirazione poteva avvenire durante la notte. I parenti della persona deceduta non si addolorano, ma bevono e si rallegrano. In questo cimitero é descritta l’intera vita del villaggio: il pastore, il coltivatore, il boscaiolo, il tessitore, il filatore, la casalinga, il commerciante, il carpentiere, il medico, il musicista o l'ubriaco sono tutti vicini in questo cimitero. Questa memoria collettiva di Sapanta, questo insieme di tombe piene di colori dove ogni persona morta racconta ironicamente la sua esistenza con le relative gioie e dispiaceri, genera serenità e un’atmosfera allegra, una specie di sfida alla morte, un inno alla vita. Lo spirito creativo di Stan Ioan Di Patras aleggia ancora sopra il cimitero «allegro» di Sapanta anche se oggi la maggior parte delle lapidi sono inventate dai suoi allievi. Il cimitero é un «plein air» del trionfo della vita sulla morte, un museo dove la gente parlerà "dell'azzurro" di Sapanta come parla già del famoso azzurro di Voronet; un azzurro caldo, liscio, quasi fosforescente. Chiedendo all’artigiano che cosa lo ha ispirato, ha risposto chiaramente: il cielo. "vicino agli altri quattro colori (nero, rosso, giallo e verde) l’azzurro é dappertutto, visto che è il quinto colore della terra del Maramures.

 

Articolo letto 3554 volte : Commenti (5) RSS comment feed

Commenti

mercoledì 4 marzo 2009 13.15
Una realtà unicissima che meriterebbe essere pubblicizzata nei più disparati modi. Infatti, dimostra la genialità della gente semplice, che non solo ha saputo fare sue perfino le tradizioni ancestrali della propria terra e del sangue dacoromano, ma che ha trovato una modalità singolare di tramandarla ai posteri. I nostri avi daci morivano ridendo ed erano monoteisti. I nostri avoli romani (ma anche Sant' Andrea) ci hanno portato la fede cristiana, subito abbracciata dalla popolazione locale. Sono nati i romeni: gente laboriosa, tenace, generosa, dotata di estro e ironia, molto ospitale. Un popolo sedentario. Non come continua a manipolare la gente poco sapiente - ma non potrà farlo ancora per molto - una marmaglia di sedicenti giornalisti incapaci di distinguere le differenze tra il concetto di cittadinanza e il concetto di appartenenza etnica. Sempre più numerosi sono gli italiani stufi delle menzogne spacciate per verità.
Comunque i giornalisti del cavolo che chiamano romeno anche chi romeno non lo è per niente (tuttalppiù, in alcuni casi, è cittadino romeno) dovranno rispondere per il meraviglioso regalo fatto agli italiani e a tutti noialtri dal sangue latino. Spacciando per romeni un sacco di nomadi sono riusciti a far credere alle persone poco acculturate che quella gente scura di pelle, che detesta l' acqua e il sapone, che delinque come respira, che non sopporta lavorare e deride chi fatica per guadagnarsi il pane sia nientemeno che l' unico popolo che discende dai latini conservando nel proprio etnonimo i dolci suoni del nome della Città Eterna. Cioè non i romeni, che sono doppiamente europei - come gli altri popoli latini, d' altronde - sono fratelli degli italiani, sardi, ladini, francesi, provenzali, spagnoli, catalani e portoghesi, nooooo!, sono proprio i nomadi cacciati via (per la loro malvagità) dal Pachistan e dall' India e che da un millennio circa rifiutano la civiltà europea. Per questo delle menti macabre hanno inventato la sostituzione del nome "zingaro" con "rom" oppure " rrom". Per deridere tutta la latinità. Proprio bravi questi giornalisti mistificatori e i loro insegnanti!
mercoledì 27 maggio 2009 4.21
Cu mare durere in suflet fata de istoria culturii, literaturii si Bisericii romanesti din Transilvania, vad ca pe site-ul de fata este prezentata numai spiritualitatea ortodoxa, numai Ortodoxia, in timp ce inainte de anul 1948 Biserica majoritara in Transilvania era chiar Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica. Dar nu majoritatea sau minoritatea conteaza in cazul de fata, ci contributia fiecareia la cultura si spiritualitatea neamului romanesc, in trecut si in prezent. Nume de elita, de inalta tinuta morala si intelectuala, a caror identitate ne-a fost ascunsa in comunism (George Bariţiu, Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu, Axente Sever, August Treboniu Laurian, Aron Pumnul, Alexandru Papiu Ilarian, Iosif Vulcan, Constantin Roman Vivu, Ion Maiorescu (tatăl lui Titu Maiorescu, mecenatul Luceafărului literaturii române, Mihai Eminescu), cei trei corifei ai Şcolii Ardelene: Petru maior, Gheorghe Şincai şi Samuil Micu şi, nu în ultimul rând, cele trei personalităţi ale plaiurilor bistriţene şi năsăudene: Andrei Mureşanu – autorul Imnului Naţional, George Coşbuc – poetul ţărănimii şi Liviu Rebreanu – cel mai mare prozator român), macar acum sa iasa la lumina cu ajutorul onestitatii intelectuale caracteristice omului de cultura.
Cred in puterea intelectuala a celor care au organizat acest site si sper sa colaboram pe viitor pentru a nu fi unilaterali, ci ortodocsi si catolici deopotriva, ecumenici, dar mai ales crestini si frati, intr-o lume tot mai putin crestina.

Referitor la Cimitirul Vesel din Sapanta, redau mai jos unel precizari ale Parohiei Greco-Catolice din localitate, care in prezent traieste pe propria piele distrugerea si modificarea Bisericii parohiale din Complexul patrimonial "Cimitirul Vesel".

Pentru amanunte a se vedea:
http://www.greco-catolica.org/a467-Pozitia-parohiei-greco-catolice-Sapanta-cu-privire-la-distrugerea-bisericii-greco-catolice-din-localitate.aspx


Parohia Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, Sapanta face urmatoarele precizari:

1. Atat biserica din “Cimitirul Vesel”, cat si terenul din jurul bisericii, pe care s-a constituit cimitirul, au fost si sunt proprietati greco-catolice. Lacasul de cult din „Cimitirul Vesel” a fost construit in anul 1886 si nu a fost expropriat niciodata, iar aceasta pentru ca actele de carte funciara se gaseau din 1918 in Cehoslovacia, iar apoi, din 1945, in Ucraina (Uniunea Sovietica), la Tribunalul Tiaciv (Teceu), asa incat autoritatile din Romania nu s-au mai complicat cu exproprierea. Din anul 1948 si pana in prezent Biserica Ortodoxa Romana a folosit edificiul fara acte, ca posesor precar.

2. “Cimitirul Vesel” din Sapanta a fost pornit de catre Stan Ioan Patras in anul 1935. In 1940, la sugestia preotului greco-catolic Grigore Ritiu, paroh al localitatii, care era si profesor de romana si latina, crucile au devenit mai late si s-a scris pe ele un epitaf in limba romana. In perioada respectiva, dat fiind faptul ca Ardealul de Nord era sub ocupatie maghiara iar limba romana interzisa in administratie si scoli, parintele greco-catolic a considerat ca, prin epitafele romanesti sculptate pe cruci de Stan Ioan Patras, limba romana se va putea pastra in comunitatea din Sapanta. Nimeni nu stia atunci cat va dura ocupatia maghiara. Primii vizitatori ai “Cimitirului Vesel” au fost chiar locuitorii comunei, care pe timpul ocupatiei hortyste veneau la cimitir ca la o biblioteca pentru a nu uita sa citeasca in limba romana.

3. In anul 1948, odata cu instalarea regimul comunist, Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, a fost impinsa in ilegalitate si silita sa-si inceteze opera culturala si religioasa in slujba poporului roman. Credinciosii din Sapanta s-au impotrivit intemnitarii dascalului si bunului lor pastor pr. Grigore Ritiu, numerosi sapanteni indurand din aceasta cauza ei insisi teroarea inchisorilor comuniste. In mod samavolnic autoritatile comuniste au trecut biserica din Sapanta in posesia Bisericii Ortodoxe Romane, care din 1948 si pana in prezent, la inceput in mod insidios, apoi din ce in ce mai direct, a dus o politica de stergere a identitatii catolice a sapantenilor si incitare la ura interconfesionala.

4. Propaganda la ura interconfesionala practicata de parohia ortodoxa din Sapanta a culminat in conditiile de libertate de dupa 1990, tocmai pentru a zadarnici dorinta satenilor de a se declara greco-catolici si pentru a-i opri pe cei care doreau sa se intoarca la Biserica Greco-Catolica. Pe langa amenintarile, intimidarile, presiunile, bataile pe care greco-catolicii din Sapanta le-au indurat dupa 1989, ramane simptomatic cazul din februarie 1997, cand decedatul Pop Gheorghe, credincios greco-catolic, dupa ce i-a fost facut prohodul greco-catolic in curte, a fost furat de catre oamenii preotului ortodox din localitate, condusi de primarul din acea vreme, si re-prohodit cu preot ortodox. Primarul s-a adresat preotului greco-catolic zicandu-i: “Parinte, pana aici l-ati dus voi, de aici il ducem noi.” Va lasam pe dumneavoastra sa analizati justetea si buna-credinta a acestor actiuni.
# Galez
giovedì 28 maggio 2009 12.35
Salve a tutti! Gironzolavo sul web a caccia di notizie e cose interessanti da vedere dato che ad Agosto mi reco in Bucovina ad un matrimomio di amici romeni! Le cose da fare sono infinite e purtroppo stavolta ho solo 7 giorni di tempo. Un plauso a Viorica Balteanu per l'eccellente esamina sul suo paese e spero di trovare altri articoli interessanti su questo sito... A presto
# ALINA
sabato 28 novembre 2009 0.28
Sa incercam a nu umbri frumusetea si unicitatea Cimitirului Vesel de la Sapanta prin alimentarea unui scandal inutil intre catolicism si ortodoxism. Sa nu uitam ca se vorbeste de Crestinism!!Fiecare e liber sa creada in Dumnezeul lui,pina la urma e unul singur, fie catolic, fie ortodox.Sa incercam sa nu mai facem greselile din trecut, greselile comunismului!
sabato 28 novembre 2009 18.31
Nu este vorba de umbrirea unei frumuseti ci de distrugerea radacinilor istorice si stergerea realitatii arhitectonice originale; a felului in care a iesit la lumina aceasta idee originala si unica de a privi moartea si a datoriei de a face cunoscut, prin originalitatea sa, intregimea complexului aritstic si religios de la Sapanta si generatiilor viitoare. Nu e vorba de ortodoxie si catolicism sau cu atat mai mult de cumunism - vremuri in care “Cimitirul vesel” a fost bine pastrat, asa cum a ajuns pana in 1990-. Este usor a aduce in discutie crestinismul; din pacate, însă, cauza este neputinta noastra de a permite realizarea “unitatăţii în diversitate” ceruta şi voită de Dumnezeu, acelaşi Dumnezeu Treimic, nu Dumnezeul fiecăruia. Ar fi de studiat mai bine cazul, de mers la faţa locului şi apoi parerile referitor la caz. Sapanta nu este altceva decat o manifestarea a unei puteri a unei ortopraxii care nu se uita in cazul in speta la nimeni si la nimic, ci numai la stergerea cu orice pret a urmelor istorice, religioase si artistice aduse de Biserica de la Blaj, Biserica Romana Unita cu Biserica Romei.
Sunt sigur ca este posibila colaborarea intre BOR si BRU, prin respect si renuntare la manifestarea unei puteri evidente a majoritatii asupra minoritatii; este chiar ridicol si totuşi continua inca de 20 de ani. Recunoasterea lucrurilor bune ale trecutului istoric, aşi cum o fi fost el, este o obligatie, mai ales intr-o tara ca Romania unde bisericile mai vechi de 70 de ani îşi au importanta lor de marturie, neavand vestigii, catedrale sau monumente precum Italia, Grecia etc. etc. Avem un “Cimitir vesel” care a facut inconjurul lumii şi acum il “dezveselesc” dupa bunul lor plac, pentru ca au pus mana pe tot complexul, în vremurile în care, fondatorul si detinatorul de drept a fost scos in afara legii pentru 45 de ani buni. Acum sa fim crestini si sa nu repetam greselile trecutului mi se pare ca pica foarte bine pentru unii, pantru altii ce varianta ramane? Tocmai asta spun si eu, sa nu le repetam [greselile]; sa facem macar altele noi, de dragul originalitatii.
Post de Nasterea Domnului bun tuturor! p. Ioan

Scrivi Commento

Only registered users may post comments.
  Print  

Copyright © 2008 - Centro Culturale Italo-Romeno di Milano
Gallerie foto Chi siamo

Gallerie video Contattaci
 infoculturaromena@gmail.com   Redazione
Da visitare anche... Minimize
Associazione Sociale Culturale Rumena Italiana di Livorno
Associazione Sociale Culturale
Rumena Italiana di Livorno
 

Copyright 2008 by Cultura Romena