S-a stins o actrita a diasporei romane din Italia – Margareta Krauss
Elita culturala si artistica romaneasca din Italia este putin cunoscuta, in primul rand de insasi propria comunitate dar si de publicul din Romania, in memoria caruia diaspora romaneasca este reprezentata doar prin cateva nume mari. Italia isi are o importanta elita culturala si artistica de origine romana in mare parte sosita aici in anii '70-80. Din pacate, dupa Revolutia Romana putin s-a scris si cu atat mai putin, s-a supus cercetarii capitolul care priveste contributia si rolul unor personalitati de origine romana aflate peste hotarele tarii.
Din randul acesteia facea parte si regretata actrita Margareta Krauss ce a plecat fulgerator dintre noi, pe 22 aprilie 2009 la Milano, orasul in care si-a desfasurat 40 de ani de cariera teatrala si cinematografica. Nascuta in Romania, Margareta Krauss facea parte dintr-o familie a carei mama era romanca iar tatal german, lucru de pe urma caruia avea sa sufere foarte mult in vremea lui instaurarii partidului comunist la Bucuresti. Deposedati de avere, de bunurile materiale si lucru cel mai dureros arestarea tatalui, Margareta Krauss a crescut impreuna cu mama ei care a si indrumat-o spre calea teatrului. Vremea liceului – asa cum marturisea actrita in volumul de interviuri- Personaliati romane in Italia (Personalità romene in Italia, Milano, Edizioni Arco 2008) – a fost una trista, autobuzul care o purta spre liceu trecea prin fata inchisorii Vacaresti, de unde tatal ei o saluta deseori. Ca sa poata sustine examenul la facultate mama a fost nevoita sa divorteze de tatal ei ce se gasea inchis, fapt des intalnit in ce a insemnat prigoana dupa instaurarea regimului comunist cand tot ce nu avea “radacini sanatoase” era supus eliminarii.
A studiat Institutul National de Arta Cinematografica si Teatrala la clasa maestrei Sanda Manu, avand colegi pe Florian Pitis si alti mari actori, plecat si el dintre noi mult mai devreme decat ne-am fi dorit. Termina ca sefa de promotie in 1971 si perspectivele sunt deschise spre o cariera de teatru si film in Romania, prin locul castigat avand posibilitatea alegerii unui post in teatrale bucurestene, un adevarat privilegiu al acelor vremi. Chiar in acel an in regia lui Geo Saizescu apare in filmul “Asta seara jucam in familie” unde interpreta un rol. Premierea filmului coincide insa cu ideea de a parasi tara pe calea casatoriei, idee salutata de multi romani care sesizau cum se inchid portile in fata Occidentului. Din Romania in Italia, drumul nu a fost deloc usor mai ales atunci cand este vorba despre o meserie de artist care prin cuvant trebuie sa isi exprima trairile. Lucru de altfel marturist si de actrita in volumul citat mai sus“ ajunsa aici, universul meu la inceput era foarte restrans. E greu sa te transpui dintr-in spatiu unde iti aveai un loc dobandit si sa te muti in altul unde sa incepi sa construiesti”.
Dupa cativa ani de sedere in Italia, statul roman ii solicita o suma de bani pentru despagubirea studiilor din Romania. A inceput sa o ia de la capat interpretand roluri radiofonice la un post de Torino, ca apoi sa evolueze in roluri in care o avantajau accentul de straina. Prin mutarea la Milano, isi deschide un drum solid in cariera teatrala si apoi cinematografica. Toate eforturile au mers – asa cum marturisea - in ideea “cuceririi limbii” caci evolutia unui actor depindea in primul rand de acest lucru. A inceput sa joace spectacole in cadrul Teatrului Uomo din Milano ca apoi sa evolueze pe scena unor importante teatre din oras: Franco Parenti, Carcano, Piccolo Teatro, Teatro Filodrammatici si apoi in multe alte orase din intreaga Italie. Nu a renuntat niciodata la teatru crezand mereu ca este forma “cea mai pura si adevarata de a transmite un mesaj spectatorilor” chiar daca dupa anii'80 este solicitata in rolurile unor filme internationale: Elvis & Mariylin” de Armando Manni in 1988, “Rebus” in 1989, “Il nido di ragno”, “Anna”, dar si multe alte filme italiene intre care: “La vita e bela” de Roberto Begnini.
Legatura cu Tara o ia imediat dupa anni'90 cand intr-un context legat de realizarea unor filme documentare de catre Enzo Binachi pentru RAI 1, pleca in Romania pentru a face traducerile echipei care facea filmarea. Romania i se parea foarte schimbata iar la Bucuresti nu mai avea nici o ruda de familie, ci doar vechi prieteni pe care voia sa-i intalneasca. In 1997 este fost invitata la Gala UNITER dedicata filmului si teatrului romanesc prilej de mare emotie pentru cei pe care nu ii mai vazuse de multi ani. O a treia intalnire cu Romania este prilejuita de realizarea filmului “Mafalda di Savoia”, o productie italiana in regia lui Maurizio Zaccaro, in care Margareta Krauss interpreta rolul reginei Elena de Montenegro, devenita Elena de Savoia. O parte a filmului s-a turnat la Bucuresti si imprejurimi fiind reconstituit lagarul Buchenwald.
In anul 2008 in cadrul unui proiect de recunoastere a contributiei romanilor artisti din Italia, Centrul de Productii Teatrale din Milano o invita la o serata culturala in care actrita a vorbit despre viata ei si a prezentat publicului o incursiune a filmelor in care jucase de-a lungul vremii. Pe 13 decembrie 2008 participa tot la Milano, la evenimentul prilejuit de lansarea cartii “Personalita Romene in Italia”, lansat la Colegiul san Carlo, volum care reuneste un numar de 15 personaliati de origine romana in care se regaseste si actrita Margareta Krauss.
A fost considerata o actrita a dramei, o actrita pliata pe roluri de o anumita gravitate desi considera mereu ca in ciuda a aceea ce gandeau regizorii despre ea, ii placeau rolurile de comedie.
Nu cu mult timp inainte de a se stinge a tinut sa organizeze la Milano o seara romaneasca, in care a recitat Miorita si s-a ascultat Balada lui Ciprian Porumbescu, ca apoi, cu putine zile inainte de sfarsitul tragic sa primesc un telefon de la spital si sa-mi solicite sa-i trimit cateva poezii de Mihai Eminescu pentru e le recita in fata bolnavilor.
Toti cei care au cunoscut-o la Milano, multi prieteni romani si italieni intre care violonista Virginia Popescu care i-a stat aproape intr-o lunga prietenie, ii aduc un ultim omagiu.
Milano,
Violeta P. Popescu